Abstract:
Articolul de față abordează necesitatea formării competenței reflexive a profesorului vazută ca una dintre competențele importante pentru perfecționarea, inovarea practicilor profesionale. În contextul dezvoltarii inteligenței artificiale, reflexivitatea este una dintre competențele specifice umane care poate genera alte comportamente/competențe valoroase, precum inovarea, perfecționarea. Profesorii viitorului vor trebui să fie modele de reflexivitate atât pentru a raspunde solicitărilor generațiilor de elevi, cât și pentru a deveni modele de reflexivitate și autodezvoltare pentru elevi. În România, în profilul de competență a profesorului, Domeniul 5: Etică, reflexivitate și învățare continuă (prescurtat D5) vizează în mod explicit dezvoltarea capacității de autoreglare, adaptare, optimizare a propriilor practici pedagogice. Prin cercetarea de față am investigat modul în care studenții care se pregătesc să devină cadre didactice (de la specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar și modulul psihopedagogic) au găsit modele de profesori reflexivi, percep impactul conduitei profesorului asupra comportamentului studenților și necesitatea formării competenței reflexive a viitorilor profesori.
