Abstract:
Realităţile educaţionale actuale susțin necesitatea cercetării științifice a inteligenței emoționale a educabililor. Nu este vorba despre a aborda prin opoziţie, contrastant, inteligenţa cognitivă şi inteligenţa emoţională, ci, dimpotrivă, susţinem necesitatea de a le aborda împreună, ele funcţionând complementar. Practic, învăţarea autentică nu se produce izolat de emoţii şi de sentimente, ci este generată şi potenţată de acestea, în condiţiile creării unui spaţiu intersubiectiv asigurat de cadrele didactice şi de copii. Într-un astfel de spaţiu, emoţiile copiilor îşi găsesc contexte de manifestare liberă, necenzurată, prin demersuri constructive şi autoconstructive, prin implicare deplină – cognitivă, afectiv-motivaţională şi psihomotorie. Știința sinelui a evoluat de la o sumă de idei și practici la abordări științifice interdisciplinare, integrate, susținute de cercetări educaționale și curriculare. Astăzi, știința sinelui este un set sistematic și interpretativ de cunoștințe și achiziții legate de formarea și dezvoltarea integrată a abilităților și competențelor emoționale și sociale, în strânsă legătură cu rațiunea. Lucrarea de față prezintă o analiză educațională și curriculară a științei sinelui din perspectivă paradigmatică. Totodată, sunt prezentate o serie de implicații ale științei sinelui în politicile curriculare din România, precum „puncte de intrare” ale inteligenţei emoţionale și ale inteligenței sociale în învăţământul din România.
Description:
The current educational realities support the need for scientific research on the emotional intelligence of learners. It is not a question of approaching cognitive intelligence and emotional intelligence in opposition, in contrast, but, on the contrary, we advocate the need to approach them together, as they work in a complementary way. In practice, authentic learning does not take place in isolation from emotions and feelings, but is generated and enhanced by them, under the conditions of the creation of an intersubjective space provided by teachers and children. In such a space, children's emotions find contexts in which they can manifest themselves freely, uncensored, through constructive and self-constructive approaches, through full involvement - cognitive, affective motivational and psychomotor. The science of the self has evolved from a sum of ideas and practices to interdisciplinary, integrated scientific approaches, supported by educational and curricular research. Today, self-science is a systematic and interpretive set of knowledge and acquisitions related to the formation and integrated development of emotional and social skills and competences, closely related to reason. This paper presents an educational and curricular analysis of self-science from a paradigmatic perspective. At the same time, a series of implications of the science of the self in curricular policies in Romania are presented, as "entry points" of emotional intelligence and social intelligence in Romanian education.
