Abstract:
Comunicarea este un fenomen complex, important pentru individ şi societate. Ea presupune comprehensiune, colaborare, progres, succes, fiind prezentă în toate domeniile vieţii sociale. Educaţia nu face excepţie de la această afirmație, fiind un domeniu în care activităţile se realizează prin excelență cu ajutorul comunicării. Or, a educa înseamnă a transmite, a comunica informaţii şi cunoştinţe. Acest tip de comunicare este numit comunicare didactică. Ea presupune un mesaj educaţional elaborat de profesor şi orientat spre elev, este studiată într-un număr impunător de lucrări ştiinţifice, constituind un subiect interesant şi important pentru didactica modernă. Cu ajutorul comunicării, cadrul didactic transmite stimuli verbali, cu scopul de a modifica comportamentul elevului. Astfel, abordată din această perspectivă, comunicarea didactică are obiectivul primar de a modifica starea cognitivă a elevului, adică ceea ce el ştie deja. Comunicarea didactică se bazează pe cultura emoţională a profesorului, iar eficienţa procesului educaţional este determinată de competenţa de comunicare a cadrului didactic, care derivă din măiestria acestuia de a elabora mesaje educaţionale în funcţie de particularităţile câmpului psihopedagogic în care îşi desfăşoară activitatea.
