Considerații despre dimensiunea axiologică a cântecului vierean pentru copii

Abstract

În acest articol este analizată particularitatea muzicalității versului vierean, totodată dimensiunea axiologică a cântecului lui Grigore Vieru consacrat publicului infantil. Pe lângă faptul că este un poet al temelor majore, Vieru mai este și un compozitor de cântece pentru toate vârstele. Cântecele sale educă valori general-umane, promovează cultura bunei vecinătăți, demonstrează legătura organică cu sevele folclorice. Poetul a cântat teme pe care le-a sacralizat în timp: copilăria, casa părintească, verbul matern, satul, prietenia, iubirea, limba, natura, pacea și dorul. Un loc de cinste al creației sale îl reprezintă cântecul de leagăn. Cântecul vierean pentru copii este asociat cu un univers al ludicului și al bonomiei. Textele abundă în diminutive stilistice, imagini artistice, figuri de stil prin care este conturat paradisul copilăriei. Poetul reflectă un tablou fosforiscent, o ambianță irenică, un univers în care personajele conviețuiesc în armonie și fraternitate. La fel, creația lui Vieru pentru copii este definită prin simplitatea versului, accesibilitate, eliminarea artificialului, umanizarea naturii și dezvoltarea unui teren pentru fantezie continuă.