Abstract:
The traumatic disruption of early bonds with the object, akin to those determined by incest as defined in the Penal Code of the Republic of Moldova (Article 201), can only be alleviated within the boundaries of a "sufficiently good" therapeutic relationship. This goal is impossible to achieve without a careful analysis of the difficulties that arise in the therapeutic process, especially in the use of transference and countertransference. In this article, I aim to discuss some of the challenges encountered in the therapeutic process, particularly with children who are survivors of incestuous sexual abuse. At the same time, I am aware that some of these difficulties may be encountered in any therapeutic endeavor. I trust that the therapist's ability to relinquish omnipotence and narcissistic needs for "success" is healing for both participants in the therapeutic process.
Description:
Perturbarea traumatică a legăturilor timpurii cu obiectul, asemeni celor determinate de incest – în sensul definit în Codul penal al R. Moldova (art. 201), poate fi ameliorată doar între granițele unei relații terapeutice „suficient de bune”. Deziderat imposibil de realizat fără o analiză atentă a dificultăților care apar în procesul terapeutic, în special în utilizarea transferului și a contratransferului. În prezentul articol, mi-am propus să aduc în discuție câteva dintre dificultățile întâlnite în procesul terapeutic, în special cu copiii supraviețuitori ai unei agresiuni sexuale incestuoase. În același timp, fiind conștientă că o parte dintre aceste dificultăți pot fi întâlnite în oricare travaliu terapeutic. Am încredere că, capacitatea terapeutului de a renunța la omnipotență și nevoile narcisice de „succes” este vindecător pentru ambii participanți la procesul terapeutic.
