Monarhia absolută este regimul politic care reprezintă apogeul construcţiei statului monarhic în Europa Apuseană, etapă sa decisivă realizându-se, cu precădere, între secolele XII- XVII. Acest proces istoric complex se finalizează cu edificarea unor instituţii politice centrale, care vor constitui fundamentele statului modern. Din perspectivă istorică şi axiologică, absolutismul politic a creat reacţii şi atitudini diverse: de la admiraţie pentru tendinţa spre centralism şi perfecţiune în toate, cum ar fi cazul monarhiei franceze a lui Ludovic al XIV-lea, până la critici vehemente şi condamnarea regimului de către iluminiştii francezi, care militau pentru un regim reprezentativ moderat. Pentru a înţelege importanţa istorică, am insistat asupra prezentării subiectului în întreaga sa complexitate. Am oferit o serie de explicaţii asupra conceptului-cheie şi a termenilor care derivă de la absolutism, am precizat condiţiile istorice în care s-a instaurat regimul, trăsăturile sale definitorii, cât și unele aspecte particulare dezvoltate în anumite state europene (Anglia, Spania). Crearea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului analizat este indispensabilă fără prezentarea unui studiu de caz. Din punctul nostru de vedere, domnia suveranului francez Ludovic al XIV-lea serveşte ca un model „clasic”, unul reprezentativ în direcţia înţelegerii esenţei absolutismului politic. Dat fiind faptul, că subiectul identificat este puţin reflectat în manuale de istorie din Republica Moldova, am elaborat acest material ca suport didactic, unul alternativ manualelor tradiţionale, destinat deopotrivă profesorilor, studenţilor şi elevilor. O parte a sa îi vizează pe profesori şi studenţi, prin recomandările legate de conţinutul informaţional, vocabular, noţiuni şi baza teoretică, cât şi metodele şi materialele didactice posibil de utilizat în cadrul lecţiei. Cealaltă parte a îndrumarului metodic, are scopul a-i învăţa pe elevi să gândească critic şi să formuleze de sine stătător concluzii, în baza informaţiilor oferite de surse. Pentru ca studierea subiectului să fie mai interesantă, strategia învăţării active este susţinută de o serie de sarcini concrete formulate în baza documentelor, a imaginilor, schemelor etc.