Abstract:
The phenomenon of fashion, although it does not affect the basic values of the society, settles on the cultural and practical content, often transforming the culture of a society. Each historical period is dominated by a certain cultural fashion (fashion that dies and is reborn, reproduces and disappears), which affects not only external forms such as clothing or furniture, but also language, ideology, behavior, which spreads within society, creating some cultural universes, which find that fertile ground especially among teenagers. Because clothes talk about us. A statement of common sense, along with its opposite, "clothes don't make you a monk," both alluding to different and complementary practices in the diverse universe of possible actions related to clothing. The work represents an analysis of the phenomenon of fashion, from a psychological perspective, as an element of inclusion/exclusion within the social and relational dynamics, which it produces between teenagers. It highlights the mechanisms through which clothing becomes a tool, which allows the expression and highlighting of the symbolic aspects of differentiation of individual and collective identity.
Description:
Fenomenul modei, deși nu afectează valorile de bază ale societății, se instalează asupra conținutului cultural și practic, transformând deseori cultura unei societăți. Fiecare perioadă istorică este dominată de o anumită modă culturală (modă care moare și renaște, se reproduce şi dispare), care afectează nu numai formele exterioare precum îmbrăcămintea sau mobila, dar și limba, ideologia, comportamentul, care se răspândește în interiorul societății, creând niște universuri culturale, ce găsesc acel teren fertil mai ales printre adolescenți. Pentru că hainele vorbesc despre noi. O afirmație de sens comun, împreună cu contrariul, „haina nu te face călugăr”, ambele făcând aluzie la practici diferite și complementare în universul divers a acțiunilor posibile legate de vestimentație. Lucrarea reprezintă o analiză a fenomenului modei, din perspectiva psihologică, ca element de incluziune/excluziune în cadrul dinamicelor sociale și relaționale, pe care îl produce între adolescenți. Scoate în evidență mecanismele prin care vestimentația devine un instrument, care permite exprimarea şi evidențierea aspectelor simbolice de diferențiere ale identității individuale și colective.
