Abstract:
Procesul de socializare a copiilor cu deficienţă mintală se confruntă cu probleme greu de
soluţionat, cum ar fi lipsa deprinderilor de comunicare interpersonală în mediul persoanelor fără deficienţe;
inexistenţa necesităţii de a comunica; autoaprecierea inadecvată; perceperea negativă a altor persoane;
egocentrismul; înclinaţia spre a fi întreţinuţi şi tutelaţi. Viaţa copilului cu deficienţă mintală nu presupune contactul larg cu semenii săi: dacă copilul este instituţionalizat, atunci el este înconjurat de persoane cu
probleme social-psihice şi comunicative asemănătoare; dacă se află în familie, atunci alături sunt doar
familia, rudele, de aceea necesitatea unei analize profunde a legităţilor de dezvoltare a comunicării la
categoria dată de copii.
Description:
The socialization process of children with mental disabilities faces difficult problems to solve,
such as the lack of interpersonal communication skills in the environment of people without disabilities; the
non-existence of the need to communicate; inadequate self-esteem; negative perception of other people;
egocentrism; the inclination to be maintained and protected.The life of the mentally handicapped child does
not involve wide contact with his peers: if the child is institutionalized, then he is surrounded by people with
similar social-mental and communicative problems; if they are in the family, then only the family, the
relatives, are next to them, therefore the need for a deep analysis of the laws of communication development
in the category given by children
