Abstract:
Neurological research shows that the first years of life play a key role in the development of children's
brains. Indeed, any condition of the child develops as he or she grows up if the necessary support and
resources for prevention, adaptation and proper functioning are not provided. Genetic, biological and
psycho-emotional factors largely influence the pathologies of newborns and their subsequent cognitive behavioral development. Children with special educational needs do not belong to the usual level of
expectations towards children, they do not adapt easily and do not perceive instincts in a simple way, but
need to be taught how to do a typical action. Due to the lack of possibilities to have a fluent language, a
normal cognitive and sensory development or even locomotor disability, children with special needs often
have a negative, unpleasant and useless attitude towards society, as they are separated and marginalized.
This phenomenon is an obstacle in the development of society, ignoring the right to education, growth and
the formation of a confident self-image, with perspectives for the future, professional and family, the
establishment of interpersonal values, social relationships and personality creation.
Description:
Cercetările neurologice arată că primii ani de viață joacă un rol cheie în dezvoltarea creierului
copiilor. Efectiv, orice afecțiune a copilului se dezvoltă odată cu creșterea acestuia în cazul neacordării
sprijinului și resurselor necesare de prevenție, adaptare și funcționare adecvată. Factorii genetici, biologici
și psihoemoționali influențează în mare parte patologiile nou-născuților și dezvoltarea lor cognitiv comportamentală ulterioară. Copii cu cerințe educaționale speciale nu aparțin nivelului obișnuit al
așteptărilor față de copii, ei nu se adaptează cu ușurință și nu percep instinctele într-o modalitate simplă, ci
necesită a fi învățați cum să facă o acțiune tipică. Din lipsa posibilităților de a avea un limbaj corespunzător
fluent, o dezvoltare cognitivă și senzorială obișnuită sau chiar a dizabilității locomotorii copii cu nevoi
speciale nutresc deseori o atitudine negativă, neplăcută și inutilă pentru societate, aceștia fiind separați și
marginalizați. Acest fenomen reprezintă o piedică în dezvoltarea societății, ignorându-se dreptul la educație,
creșterea și formarea unei imagini de sine încrezute, cu perspective pentru viitor, profesionale și familiale,
întemeierea valorilor interumane, relațiilor sociale și crearea personalității.
