Abstract:
Promovarea demnităţii umane, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului au constituit o preocupare a societăţii încă din cele mai vechi timpuri. În orice societate există anumite categorii de persoane care se onfruntă cu situaţii de risc ce generează imposibilitatea asigurării unui nivel de trai decent. Din aceste motive, întotdeauna s-au întreprins anumite acţiuni destinate îmbunătăţirii situaţiei categoriilor defavorizate de persoane. Primele forme prin care a acţionat Biserica pentru ocrotirea celor oropsiţi au fost: comunităţile bisericeşti cu și fără proprietate de obşte care aveau reţea de societăţi religioase şi instituţii de asistenţă socială, comunităţile bisericeşti sub formă de colegii, corporaţiile sau asociaţiile admise de lege. Din cele expuse ajungem la ideea reglementărilor juridice totalității relaţiilor sociale care se formează în cadrul asigurării omului unui nivel de trai decent.
Conceptul de protecție socială în sens modern a fost pentru prima data utilizat în context juridic în SUA, și anume, în Social Security Act din 14 august 1935, la apitolul existenței sau inexistentei ramurii de drept – dreptul protecției sociale – se usțineau discuții aprinse și în anii ’60-’80 ai sec. XX, mai ales în privința eterminării noțiunii, obiectului și metodei de reglementare juridica a acestei ramuri e drept.
