Abstract:
Dezvoltarea competențelor de comunicare în limba de instruire, pentru omul contemporan, înseamnă și utilizarea termenilor din varii domenii ale științei, care pot fi parte din formarea și activitatea profesională a acestuia sau țin de viața lui cotidiană. Volens-nolens, termenii din domeniul biologiei, chimiei, medicinei, informaticii, IT, istoriei, prin mass-media sau literatura de popularizare, intră în circuit și necunoașterea lor ar fi un impediment în realizarea cu succes a comunicării. Domeniile diferitor științe lansează în comunicarea cotidiană nu doar termeni cu statutul și sensul lor cert, există și perspectiva de transfer de sens pentru aceștia, și posibilitatea de a utiliza cu sens figurat expresii terminologice din domeniul științei.
Lucrarea de față își propune să identifice aceste modele funcționale de definire – prezentare – explicare a termenilor, inoculate prin manualele în uz pentru clasele gimnaziale. Analiza acestor modele ar putea genera strategii de abordare a terminologiei și de lucru la clasă cu termenii respectivi.
Ipoteza cercetării:
Practica predării diferitelor discipline școlare, la etapa gimnazială, a conturat modele și strategii de lucru dependente de specificul ariei curriculare, de tradiția predării disciplinei, dar mai ales de concepția manualelor respective.
