- DSpace Home
- →
- Facultatea Psihologie şi Psihopedagogie Specială
- →
- Articole
- →
- View Item
JavaScript is disabled for your browser. Some features of this site may not work without it.
| dc.contributor.author | ŞLEAHTIȚCHI, Mihai | |
| dc.date.accessioned | 2018-01-24T09:22:26Z | |
| dc.date.available | 2018-01-24T09:22:26Z | |
| dc.date.issued | 2017 | |
| dc.identifier.citation | ŞLEAHTIȚCHI, Mihai. MECANICA INVIDIEI = THE MECHANICS OF ENVY. In: Psihologie. Pedagogie specială. Asistenţă socială. 2017, № 4(49), p. 3-18. Bibliogr.: p. 18 | en_US |
| dc.identifier.issn | 1857-0224 | |
| dc.identifier.issn | eISSN 1857-4432 | |
| dc.identifier.uri | http://hdl.handle.net/123456789/1102 | |
| dc.description | În cazul invidiei, precum rezultă din numeroase surse de specialitate, ne confruntăm cu un fenomen eminamente pernicios. Indiferent de modul în care este tratată – că este „o stare neplăcută, alături de ruşine şi vinovăţie, producând dificultăţi de reglare psihologică şi de adaptare socială‖, că reprezintă „un ansamblu articulat de reacţii afective mai simple, aflate în diverse proporţii şi combinaţii (de genul ostilităţii, sentimentului inferiorităţii şi al nedreptăţii)‖ sau că redă expresia unor „construcţii afective asociate‖ cu „o greutate specifică însemnată‖ (de ordinul stării de gelozie, a celei de speranţă sau a celei de schadenfreude) –, ea apare, de fiecare dată, în calitate de o emoţie socială complexă centrată pe „dorinţa de a dobândi atributele sau lucrurile pe care le posedă o altă persoană‖. Rostind cuvântul invidie, ne referim la ,,sentimentul egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia‖, la o ,,stare chinuitoare şi obsedantă pe care ne-o provoacă conştientizarea faptului că, pentru moment, nu posedăm ceea ce posedă altul‖ sau la o ,,plagă lăuntrică prin care apare necontenit plăcerea sadică de a ne calomnia prietenii, de a bârfi calităţile cunoscuţilor şi de a defăima iubita altuia, insinuând că este infidelă‖. Pasiunea care se dezlănţuie în cele din urmă este nemărturisită pentru că, de fapt, „este imposibil de mărturisit‖. Invidia este „îndeobşte tăcută‖, însă „totdeauna activă‖, insinuându-se „pe ascuns în judecăţile şi opţiunile celor cu care venim în contact‖. Urmându-l, într-o oarecare măsură, pe R. Descartes, am putea spune că oricine dintre acei care se lasă duşi de valul invidiei afişează, mai devreme sau mai târziu, un „chip pământiu‖ cauzat de circulaţia unui sânge „viciat‖ şi a unei bile „negregălbui‖. De îndată ce se pune o oarecare stăpânire pe sentimentul de invidie, viaţa fiecăruia dintre indivizii care de curând se caracterizau prin incapacitatea de a se bucura pentru reuşitele altuia începe să se schimbe în mod radical, cunoscând o nouă măsură şi un nou început. Odată ieşiţi de sub influenţa nelimitată a sindromului „capra vecinului‖, aceştia vor conştientiza că li s-a deschis ,,calea sănătoasă spre nişte relaţii constructive, spre solidaritate, spre „a fi‖ în loc de „a avea‖‖. | en_US |
| dc.description.abstract | In the case of envy, as it results from many specialized sources, we are dealing with an extremely pernicious phenomenon. Regardless of how it is approached - as "an unpleasant state, along with shame and guilt, causing difficulties of psychological regulation and social adaptation," as "an ensemble of simpler emotional reactions, in various proportions and combinations (such as hostility, feelings of inferiority and injustice), or as something that conveys the expression of "emotional constructs associated‖ with ―a significant specific weight" (like the state of jealousy, hope or schadenfreude) - each time it appears as a complex social emotion centered around "the desire to acquire the attributes or things that another person possesses". In uttering the word envy, we refer to the "selfish feeling of sorrow, tribulation, oddness, caused by the successes or the good situation of another", to a "tumultuous and obsessive state caused by the awareness of the fact that for the moment, we do not possess what one possesses, "or ―an inner plague, through which the sadistic pleasure of talking bad about our friends, of criticizing the qualities of our acquaintances and defaming the beloved of another, insinuating that he/she is unfaithful, is constantly appearing". The passion that unleashes at last stays unconfessed because, in fact, "it is impossible to confess it". Envy is "mostly silent," but "always active," being implied in a hidden way ―in the judgments and choices of those we come in contact with". Following, to a certain extent, R. Descartes, we could say that any one of those who surrender to envy sooner or later display an "earthly face" caused by the circulation of a "vicious" blood, and a "black-yellowish" gallbladder. As soon as a certain sense of control is put on envy, the life of each of the individuals who were not so long ago characterized by the inability to enjoy the success of others starts to radically change, knowing a new measure and a new beginning. Once out of the unlimited influence of the "neighbor’s goat" syndrome, these individuals realize that they have a healthy way of building constructive relationships, with a mentality of solidarity and "being" instead of "having". | en_US |
| dc.language.iso | ro | en_US |
| dc.subject | Psihologie | en_US |
| dc.subject | Psihologie--invidie | en_US |
| dc.subject | Invidie--efectele | en_US |
| dc.subject | Invidie--diminuare | en_US |
| dc.title | Mecanica invidiei | en_US |
| dc.title.alternative | The mechanics of envy | en_US |
| dc.type | Article | en_US |
