Abstract:
În urma unor statistici s-a constat că noi, oamenii, putem să memorizăm 10 % din ceea ce citim, 20 % din ceea ce auzim, 30 % din ceea ce vedem, 50% din ceea ce vedem şi auzim, 70% din ceea ce spunem singuri, 90 % din ceea ce facem.
Numai 10 % din elevii unei şcoli pot învăţa cu „cartea în mînă”. Cele 90 % rămase tot sunt apte să înveţe, dar prin alte metode: ”prin exemple proprii, prin fapte reale, cu toate organele senzoriale.” Nu în zadar, un înţelept a zis: „Spune- voi uita, arată- voi ţine minte, permite-mi să fac singur şi voi înţelege”.
Anume pentru a înţelege mult mai bine unele fenomene şi legităţi ale naturii, pentru a conştientiza existenţa relaţiilor dintre natura vie şi cea nevie, pentru a memora pentru toată viaţa denumirile unor plante sau animale, pentru a ne convinge de importanţa negativă a unor factori nocivi asupra mediului şi a sănătăţii umane, considerăm că este oportună utilizarea la lecţiile de Ştiinţe, clasele primare a activităţilor experenţiale.
În procesul realizării activităţilor experenţiale se capacităţile intelectuale ale personalităţii copilului: spiritul de observaţie, curiozitatea, perspicacitatea. Elevii îşi formează deprinderi elementare cu caracter de cercetare: analizează fenomenele, fac comparaţie, verifică de mai multe ori fenomenul studiat, caută şi găsesc cauza şi consecinţele, formulează concluzii. Organizarea mersului şi rezultatelor activităţilor sunt bine memorizate de către copii, iar impresiile produse sunt atît de puternice, încît alcătuiesc temelia experienţei de viaţă a copilului, îl pot determina la observări şi experimente de cunoaştere a lumii înconjurătoare.
La ştiinţe, elevul poate opera direct cu obiectul cunoaşterii sau a modelului său, pentru a-l observa, analiza, compara, ajungînd astfel la generalizari.
Activităţile experenţiale, folosite adecvat şi optim vor contribui la sporirea eficacităţii disciplinei şcolare - ştiinţe, pe cît de interesante, pe atît de dificile.
