Abstract:
The given article explores neuropsychological aspects that underlie the formation of preadolescent behavior that attests well-being in all its dimensions: safety, health, achievement, caring with affection, activism, respect, responsibility, inclusion. It includes arguments regarding collaboration and cooperation between various institutions: educational, medical, social, fact that ensures influences from various perspectives to support the natural mechanism in the formation of the respective dynamic stereotype. The preadolescent with a high level of well-being will adopt positive behaviors both cognitively and emotionally such as: self-confidence, resilience to stress, emotional self-regulation capacity, positive interpersonal relationships, the manifestation of curiosity and motivation to know, self control and the ability to make decisions. In the preadolescent age, his brain experiences rapid changes in the areas responsible for self-control, empathy and decision-making, which makes him more sensitive to social and emotional influences. At the same time, we would like to mention that the obvious neuroplasticity attested in the preadolescent, as well as the attributions of affectivity in the interconnection and the interconditioning of the cortical impulses responsible for the eight domains of well-being conditions the need to take into account the provisions of the connectionist theory in a praxeological plan and, implicitly, the organization of an interectoral partnership. This fact will ensure the functionality of interventions to ensure the well-being of the preadolescent. Neuropsychological factors, such as the development of the prefrontal cortex and the limbic system, are decisive for the formation of resilience and emotional adaptability skills. Thus, intersectoral collaboration supports harmonious development, reducing neuropsychological vulnerabilities and promoting long-term well-being.
Description:
Articolul dat explorează aspecte neuropsihologice care stau la baza formării comportamentului preadolescenților ce atestă bunastare la toate dimensiunile acesteia: siguranță, sănătate, realizare, îngrijire cu afecțiune, activism, respect, responsabilitate, incluziune.Se includ argumentări privind colaborarea și cooperarea dintre diverse instituții: educaționale, medicale, sociale,fapt care asigură influențe din diverse perspective pentru a susține mecanismul firesc în formarea stereotipului dinamic respectiv. Preadolescentul cu un nivel înalt de bunăstare va adopta comportamente pozitive atât în plan cognitiv cât și emoțional cum ar fi: încredere în sine, reziliență la stres, capacitate de autoreglare emoțională, relații interpersonale pozitive, manifestarea curiozității și motivației pentru a cunoaște, autocontrol și capacitatea de a lua decizii. În vârsta preadolescentină creierul acestuia experimentează schimbări rapide în zonele responsabile de autocontrol, empatie și luarea deciziilor, ceea ce îi face mai sensibili la influențele sociale și emoționale.Totodată, ținem să menționăm că neuroplasticitatea evidentă atestată la preadolescent, precum și atribuțiile afectivității în interconexiunea și intercondiționarea impulsurilor corticale reponsabile de cele opt domenii ale bunăstării condiționează necesitatea luării în calcul în plan praxiologic a prevederilor teoriei conexioniste și, implicit organizarea unui parteneriat interectorial. Acest fapt va asigura funcționalitate intervențiilor de asigurare a bunăstării preadolescentului. Factorii neuropsihologici, cum ar fi dezvoltarea cortexului prefrontal și a sistemului limbic, sunt decisivi pentru formarea abilităților de reziliență și adaptabilitate emoțională. Astfel, colaborarea intersectorială susține o dezvoltare armonioasă, reducând vulnerabilitățile neuropsihologice și promovând bunăstarea pe termen lung.
