Abstract:
According to Thorndike, social intelligence is represented by the ability to understand and work with people (Cantor 2000) [4]. Other theorists at the time indexed social intelligence as sensitivity to social stimuli and cues, viewing it as a kind of insight into the disposition of others, as an X-ray of their temperaments and personalities (Strang 1933, Wedeck 1947, Wechsler 1958, apud Cantor, 2000) [4]. Currently, specialists define social intelligence as: "the individual's fund of knowledge about the social world "(Kihlstrom and Cantor 2000) [10]. Other researchers say that social intelligence would represent: "...a person's ability to understand interpersonal situations and transactions and to use this understanding to help a person achieve a desired interpersonal outcome (...) social intelligence can be considered as cognitive anchor for social competence and is an important factor contributing to the success of social activities such as work and interpersonal relationships " (Greenspan and Love, 1997) [9]. The common thrust of these definitions is that social intelligence is that knowledge or understanding that a person needs to function effectively and comfortably for himself and others in society. Specialists believe that social intelligence is not of purely cognitive origin, because it represents the ability to act wisely in human relationships, so it was proposed that it be defined rather by terms such as social knowledge and social facilitation (Goleman, 2006) [8]. Under the new umbrella of social knowledge we will find elements such as empathy (feeling like the other), but also non-verbal affective language, as for social facilitation, here we will discover the care of the individual towards the needs of others and his active behavior as a consequence of these need.
Description:
Potrivit lui Thorndike, inteligența socială este reprezentată de capacitatea de a înțelege și de a lucra cu oamenii (Cantor 2000). Alți teoreticieni au indexat la vremea respectivă inteligența socială ca reprezentând sensibilitatea la stimuli și indicii sociale, privind-o ca pe un fel de introspecție în dispoziția celorlalți, ca pe o radiografiere a temperamentelor și personalităților acestora (Strang 1933, Wedeck 1947, Wechsler 1958, apud Cantor, 2000). În prezent, specialiștii definesc inteligența socială drept „fondul de cunoștințe al individului despre lumea socială” (Kihlstrom și Cantor 2000). Alți cercetători susțin că inteligența socială ar reprezenta o „ancoră cognitivă pentru competența socială și este un factor important care contribuie la succesul activităților sociale, cum ar fi munca și relațiile interpersonale” (Greenspan și Love, 1997). Ideea comună a acestor definiții este faptul că inteligența socială este acea cunoaștere sau înțelegere de care o persoană are nevoie pentru a activa în mod eficient și confortabil pentru sine și pentru ceilalți în societate. Specialiștii consideră că inteligența socială nu este de origine pur cognitivă, deoarece aceasta reprezintă abilitatea de a acționa cu înțelepciune în cadrul relațiilor umane, astfel că s-a propus ca aceasta să fie definită mai degrabă prin termeni precum cunoaștere socială și facilitare socială (Goleman, 2006). Sub noua umbrelă a cunoașterii sociale vom regăsi elemente precum empatia (a simți ca celălalt), dar și limbajul afectiv non-verbal, cât despre facilitarea socială, aici vom descoperi grija individului față de nevoile celorlalți și comportamentul activ al acestuia ca o consecință a acestor nevoi. Programele de intervenție terapeutică ameliorează daunele psihologice create adolescenților din familii incomplete și pot contribui la dezvoltarea lor emoțională și socială, cu beneficii atât în planul bunăstării psihologice personale, cât și sociale, prin creșterea atitudinilor și comportamentelor prosociale.
