Comunicarea este o parte consistentă în viața noastră de zi cu zi. Termenul este foarte larg. Este folosit într-o varietate de moduri, pentru orice fel de influență exercitată de un sistem asupra altei sau a oricărui tip de acțiune care vizează exprimarea deschisă a gândurilor, sentimentelor sau schimbul de informații. Comunicarea înseamnă influențarea altor persoane prin folosirea semnelor (în sens mai larg) pentru ai face pe ei să înțeleagă mesajul. Comunicarea, astfel, în general necesită doi participanți: un expeditor, adresator, comunicator care transmite (direct sau indirect) și un destinatar, un translator care primește informațiile. Rolurile acestora participanți se alternează în timpul procesului de comunicare. Dobândirea cunoștințelor culturale comune poate fi promovată prin dezvoltarea conștientizării interculturale. Limba însăși este întotdeauna formată dintr-o cultură. A fi competent într-o limbă, presupune înțelegerea culturii care a definit-o. Învățarea unei limbi străine sugerează o conștientizare a culturii și a modului în care cultura vizează propria cultură. Profesorii care încearcă să crească gradul de conștientizare culturală studenților săi, din păcate de cele mai multe ori, trebuie să facă față problemelor cum ar fi lipsa cunoștințelor sistematice ale studenților fie a culturii lor native, fie a culturii țintă, pentru a fi în stare să interpreteze, să analizeze și să tragă concluzii din partea fenomenelor culturale prezentate lor ulterior. Un profesor poate preda până la limită, adică explică, discută și face studenții să înțeleagă diferențele. Cu toate acestea, nu putem rezolva aceste probleme.