Abstract:
Our study appeals to the analysis of pedagogy proposed by Ștefan Bârsănescu, in the context of it’s relation to the evolutions registered in the modern (interwar) and postmodern (contemporary) historical epoch. The proposed perspective is that of arguing the status of pedagogy based on three epistemological arguments: 1) the specific object of study of pedagogy; 2) The normativity specific to pedagogy as a “social science” that studies education; 3) The research methodology specific to pedagogy as a “social science” that evolves according to the way in which the specific object of study is ordered by the specific normative, by the laws and principles of education and training. In the proposed analysis we will also capitalize on the fundamental pedagogical concepts defined by Ștefan Bârsănescu in Dictionary of Contemporary Pedagogy, with special reference to “social science pedagogy with academic status” and to “education, fundamental and original social phenomenon, appeared together with human society”. The two basic concepts can be deepened by evoking a historical model (Paideia; Pedagogical Anthropology) but also a prospective model, defined at the level of culture pedagogy, practical pedagogy, prospective pedagogy, higher education pedagogy.
Description:
Studiul nostru face apel la analiza pedagogiei propusă de Ștefan Bârsănescu în contextul raportării acesteia la evoluțiile înregistrate în epoca istorică modernă (interbelică) și postmodernă (contemporană). Perspectiva propusă este cea a argumentării statutului pedagogiei pe baza a trei argumente de ordin epistemologic: 1) obiectul de studiu specific al pedagogiei; 2) Normativitatea specifică pedagogiei ca „știință socială” care studiază educația; 3) Metodologia de cercetare specifică pedagogiei ca „știință socială” care evoluează în funcție de modul în care obiectul de studiu specific este ordonat de normativitatea specifică, de legile și principiile educației și ale instruirii. În analiza propusă vom valorifica și conceptele pedagogice fundamentale definite de Ștefan Bârsănescu în Dicționar de pedagogie contemporană, cu referință specială la „pedagogie știință socială cu statut academic” și la „educație, fenomen social fundamental și originar, apărut o dată cu societatea umană”. Cele două concepte de bază pot fi aprofundate prin evocarea unui model istoric (Paideia; Antropologie pedagogică) dar și a unui model prospectiv, definit la nivel de pedagogia culturii, pedagogia practică, pedagogia prospectivă, pedagogia învățământului superior.